Nu a fost vorba doar despre distracție, ci despre o experiență cu suflet, despre redescoperirea bucuriei de a fi împreună, în curtea Bisericii. Adesea se spune că este greu să lucrezi cu tinerii în mediul urban. Programul părinților este încărcat, provocările sunt multe, iar tentațiile – și mai mari. Dar, tocmai de aceea, orice ocazie de a le oferi un spațiu prietenos, curat și cald în jurul Bisericii devine cu atât mai valoroasă. Orașul nu este un mediu ostil credinței, ci doar un context care cere mai multă creativitate, mai multă răbdare și o atenție sporită față de nevoile reale ale celor tineri.
Taberele parohiale, întâlnirile cu sens și activitățile educative reprezintă o șansă reală de apropiere, de dialog, de semănare a unor semințe bune în inimile tinerilor care, chiar dacă nu o spun mereu, caută direcție, siguranță și modele. Prezența preotului în mijlocul copiilor și al tinerilor este, fără îndoială, una dintre cele mai puternice forme de misiune. A fi alături de ei nu înseamnă a-ți părăsi demnitatea, ci dimpotrivă, înseamnă a o împlini prin slujire. Deschiderea către activități pastorale mai dinamice, mai adaptate vârstei și contextului urban, nu este o presiune din exterior, ci o chemare la a merge împreună cu cei tineri, în pas cu provocările lor, dar și cu bucuriile lor. Mulți preoți din parohiile urbane fac deja acest lucru, discret și cu dăruire. Totuși, parcă trebuie ceva mai mult. Preotul parohiei urbane este chemat nu doar să predice Evanghelia la Sfânta Liturghie, ci și să o trăiască împreună cu cei mici, în mijlocul lor, în bucuriile și frământările lor. Deschiderea preoților către astfel de activități nu este o opțiune, ci o necesitate. Biserica nu poate aștepta ca tinerii să vină de unii singuri la ușa altarului. Trebuie să îi întâmpinăm acolo unde sunt: în cartiere, în școli, în parcuri, în online, dar mai ales să îi invităm curtea bisericii.
Cele două zile de tabătă de la Biserica „Sfântul Sava cel Sfințit” din Iași nu ar fi fost posibile fără echipa de voluntari. Ei sunt dovada că în jurul Bisericii se poate construi o comunitate, se poate naște o echipă, se poate aprinde o lumină pentru cei care caută sens. Această tabără nu este un punct final, ci un început. Este o invitație la mai mult: mai multă implicare, mai multă creativitate, mai mult curaj pastoral. Orașul are nevoie de preoți care să nu se teamă să se aplece spre cei tineri, de parohii care să nu își închidă curtea, de comunități care să iasă în întâmpinarea copiilor.
